Ce votăm?

De astăzi (02.05.2025), în diaspora a început scrutinul al II-lea al alegerilor prezidențiale. Acest tur de alegeri este unul de-a dreptul tensionat, în special după decizia istorică a Curții Constituționale de anulare a alegerilor din noiembrie 2024. De ce scriu acest articol, în condițiile în care din noiembrie doar despre aceste alegeri se vorbește? Păi ... am câteva motive destul de bune pentru care scriu aceste rânduri. Să le enumerăm, zic:

• Îmi doresc să mă întorc în România (în prezent locuiesc în UK)

• Îmi doresc să văd o schimbare reală

• Îmi doresc să mă implic mai mult

• Îmi doresc să le inspir siguranță celor din jurul meu

• Îmi doresc să mă lupt pentru și să-mi protejez drepturile mele și drepturile tale

• Îmi doresc să-i văd pe oameni că au din nou speranță în suflete și priviri ...

Astăzi este vineri și, până duminică seara, voi fi prezent la o secție de votare din străinătate, unde voi fi membru operator (înregistrez voturile într-o tabletă, nimic deosebit). Chiar dacă nu este nimic special în ceea ce fac, este o oportunitate foarte bună de a înțelege mai bine un lucru, și anume: „Cum se simt, domnule, românii care sunt plecați în diaspora?”

Eu însumi sunt plecat și vă pot spune cu sinceritate că mă simt neputincios, într-un fel. Mă simt inutil, dar capabil în același timp!? E oarecum ciudat, fiindcă îmi irosesc anii de tinerețe și puterea de muncă. Îmi irosesc puterea de construcție și capacitatea de colaborare. Acest lucru nu se întâmplă fiindcă nu ar exista oportunități în UK sau în Italia, ori Germania ... nu. Acest lucru se întâmplă fiindcă nu am șansa de a-mi fructifica ideile, în condițiile în care piața muncii este tot mai instabilă și incertă. Britanicii nu prea mai pot să-și construiască un viitor mai bun, darăminte eu, ca străin.

Oricât de mult aș crede în valori precum egalitate, incluziune, respect reciproc sau unitate (valori care există în UK), trebuie să accept că realitatea este un pic mai nuanțată. Da, suntem tratați cu respect și avem oportunități, la fel ca britanicii. Da, avem șanse și instrumente de care ne putem folosi, la fel ca britanicii ... dar există anumite limitări pe care nu le conștientizăm sau le ignorăm. Nu mă refer aici la discriminare (deși și aceasta există), ci mă refer la barierele lingvistice, mă refer la barierele legislative, mă refer la mentalitate și înțelegerea lumii. Mai pe scurt, mă refer la viziune.

Britanicii văd lumea într-un fel (preocupați fiind de alte probleme față de ale noastre), pe când noi o vedem diferit (preocupați fiind de supraviețuire, din păcate). Britanicii se exprimă într-un fel, pe când noi o facem altfel și este super ok acest lucru, suntem diferiți. Britanicii au crescut într-un mediu ceva mai sigur, mai protectiv, pe când mulți dintre noi o iau de la zero atunci când împlinesc vârsta de 18 ani. Aceste lucruri, combinate cu educația precară pe care ne-o oferă școala românească și lipsa suportului din partea statului român, duc la speranța unei vieți mai bune în afara țării.

---

Așadar, tot mai mulți tineri se gândesc să plece din țară și îi înțeleg. De ce ai vrea să stai într-un mediu în care simți că nu ești apreciat, nu ești renumerat corect, nu beneficiezi de sprijinul statului ... de ce ai sta într-un mediu în care muncești din greu ca să nu fii respectat?

Eu am plecat la vârsta de 18 ani și nu mai vedeam ora de a-mi părăsi țara, țară care nu mi-a oferit prea multe până în punctul respectiv ... sau, cel puțin, așa credeam eu. (Ca o mică paranteză: voi folosi foarte des această vorbă „sau, cel puțin, așa credeam eu”.) Acum am mai crescut, am trăit experiențe mai mult sau mai puțin plăcute, am trecut printr-o dependență de jocuri de noroc, printr-o depresie, am fost în Italia, apoi Germania, UK, apoi România și acum iarăși în UK, cu gândul de a mă întoarce în țară. Sunt într-o permanentă căutare a ,,locului potrivit", deși acesta poate fi oriunde pe glob și, de fapt, locul potrivit este acel loc care-ți oferă liniște și pace în suflet.

---

Mai sus am spus că vreau să văd din nou speranță în ochii oamenilor, speranță că nu trebuie să se despartă de familie și de locurile lor dragi doar ca să-și poată construi un viitor minim decent. Nu vreau să-i văd pe tineri că se chinuie așa cum m-am chinuit eu, ca mai apoi să-și piardă atenția și focusul ochilor la vârsta de 26 de ani, nemaiavând acea bucurie a vieții. Nu vreau să-i văd pe tineri că sunt nevoiți să-și petreacă weekendul lucrând doar ca să-și poată achita facturile, ori că se zbat ca peștii pe uscat doar ca să poată avea șansa de mai bine ...

România este una dintre țările cu cele mai multe oportunități, dacă nu chiar țara cu cele mai multe! Trebuie să discutăm despre acest lucru ca să punem capăt emigrației, dar, în același timp, trebuie să acceptăm realitatea și să luptăm pentru binele nostru comun, nu unii împotriva altora.

Vă pot spune că, din ceea ce am văzut până acum, oamenii din diaspora sunt nervoși, supărați, sunt sătui și, la fel de mulți, sunt liniștiți, respectuoși, fericiți și dezbinați! Bineînțeles că unii votează cu zâmbetul pe buze, pe când alții m-ar lua la bătaie dacă ar putea, deși nu am nicio treabă cu niciun partid. Zilele acestea „reprezint sistemul” din această poziție, iar oamenii urăsc sistemul. Cuvântul ăsta „sistemul” este greșit din atât de multe puncte de vedere, încât voi reveni asupra acestuia cândva.

Aceste alegeri nu mai sunt despre un candidat sau altul, ci despre drepturi și libertăți, ori despre minciuni și manipulări. Aceste alegeri sunt mai mult despre noi ... Așadar, cu cine votăm? Păi, e destul de simplu. Votăm acel candidat care

• Ne reprezintă valorile cel mai bine

• Ne respectă drepturile

• Ne apără în fața injustiției și nedreptăților

• Ne pune mai presus de propria persoană

• Ne respectă deciziile personale

• Ne îndeamnă la incluziune și respect reciproc

• Ne inspiră

• Ne oferă acea speranță care ne-a făcut pe foarte mulți dintre noi să plecăm ...

Dacă îmi veți spune ,,niciun canidat nu îndeplinește aceste condiții", aveți dreptate. 😆 Oferta este de-a dreptul mediocră când ne raportăm la propriile valorile și principii, dar dacă ne uităm la noi toți, acești candidați reflectă societatea românească. Acești candidați reflectă o societate dezbinată, indiferentă, oportunistă și lipsită de respect. 🙂 De aceea spun, dacă începem să ne gândim la fiecare dintre noi atunci când luăm anumite decizii, în special deciziile colective, atunci putem începe să vorbim despre schimbare.

Indiferența noastră de până acum ne-a adus în acest punct, așa că poate schimbăm direcția. Pentru mine, fiecare om este egal și demn de respect! De la președinte la persoana de la curățenie, ori de la persoana care nu are un loc de muncă la persoana care are o dizabilitate, fiecare este egal, fie el, ea sau fără gen.

România, la fel ca toate țările lumii, este specială în felul său, la fel și oamenii care vin de acolo. Dacă noi vom avea grijă de țara noastră, aceasta, la rândul ei, va avea grijă de noi. Ca să facem acest lucru, trebuie să învățăm să ne respectăm și să fim uniți, indiferent de naționalitate, sexualitate, viziuni sau credințe.

Mergeți la vot și exprimați-vă nemulțumirile, dar nu uitați că votul este doar o piesă a puzzle-ului. Mergeți la vot și folosiți-vă de acest drept democratic, cât încă îl mai avem, dar nu uitați că o țară nu se construiește cu un președinte, ci se construiește prin implicare și muncă în echipă. Pe scurt, nu mai trebuie să închidem ochii în fața derapajelor, dacă ne dorim cu adevărat o schimbare și nici de unii singuri nu putem schimba ceva ... este vorba de o muncă colectivă și continuă. 😇

Spor în toate și, indiferent de cine ar fi viitorul președinte, vom ieși cu bine din toate, dar doar împreună. Tot împreună putem fructifica toate oportunitățile pe care ni le oferă România. De unii singuri, s-ar putea să fim orbiți de nemulțumiri și neajunsuri, dar împreună, putem transforma acel „îmi doresc un viitor mai bun” în „ne construim un viitor mai bun”.

Numai de bine! 🫡