Curs de nutriție ... dar când!?

E târziu și sunt obosit dar tot în fața laptop-ului stau ...

Tocmai ce am trecut printr-o perioadă ceva mai stresantă din viață, lucru care, inevitabil, mi-a afectat și progresul proiectelor. Nu am mai postat pe YouTube de două săptămâni, imediat trei (apropo ... unde zboară timpul?), nu am mai completat pașii următori pentru cursul de nutriție și nici nu am reușit să pun la punct următorul text: „O educație utilă”. Am scris un text, apoi l-am rescris, ca astăzi să mă gândesc iarăși la rescrierea sa :))

Well, putem avea perioade dificile în viață și, cu siguranță, am trecut (și încă mai trec) prin una. Aș avea două variante în această situație, și aceste variante sunt și motivul pentru care scriu acest articol ... poate perspectiva din care văd eu lucrurile astăzi, îi va fi de folos cuiva, cândva, undeva. Așadar, aș putea să:

mă blamez pentru această perioadă dificilă și să-mi spun că sunt un eșec fiindcă nu am reușit să fac nimic productiv (pierzând timpul), astfel punând și mai multă presiune pe mine

sau

aș putea să accept că există perioade dificile, că sunt om și că nu sunt „invincibil”, iar perioadele dificile și stresante din viață îmi pot afecta somnul, mâncatul, productivitatea sau chiar relațiile cu cei din jur, ori gândurile și emoțiile

Acum, ambele variante pot fi rezultatul a ceva ce nu stă neapărat în puterile și mâinile mele. Nu eu mi-am dorit să-mi lovesc mâna, ca mai apoi să mă chinui la lucru de două săptămâni cu dureri (mna, facturile trebuie plătite) ... Nu eu mi-am dorit ca de fiecare dată când ajung acasă de la lucru să mă vărs în mâncare și episoade de binge eating, ca să-mi recuperez energia care mi-a fost răpită de alți factori ce nu țin neapărat de mine ... Nu eu mi-am dorit să se întâmple atât de multe lucruri negative în ultima perioadă în lume, lucruri care să aducă și mai multă incertitudine nedorită și stres suplimentar în viața mea.

Ce vreau să spun eu, de fapt, este că ... nu mi-am dorit să ajung în punctul în care am fost ieri, așa că nu văd de ce ar trebui să mă blamez și să mă desconsider fiindcă am avut o perioadă grea.

Punem prea mult stres pe umerii noștri, ceea ce poate duce la discreditare personală. Facturile trebuie plătite, mâncarea trebuie gătită, vasele spălate, casa aspirată, trebuie să mergem la muncă ca să ne întreținem pe noi, familiile și animăluțele de companie ... trebuie și să rămânem informați, să ne dezvoltăm ca să ne putem construi o viață mai bună, trebuie să gestionăm agenda, emailurile și altele asemenea, trebuie să le oferim timp oamenilor din jur și nouă înșine, și pe lângă toate acestea, trebuie să dormim minim 7 ore pe noapte, deși cel puțin 8 ar fi indicate. Câți dintre voi aveți timp să le faceți pe toate? Câți dintre voi aveți timp și pentru voi? Când mai aveți timp să citiți câteva pagini sau să stați pur și simplu 5 minute și să meditați?

Eu unul, nu am timp ... sau cel puțin așa am crezut. Dacă am învățat ceva din perioada asta, atunci am învățat că, indiferent de orice probleme am avea în viețile noastre ... cât de complicate, simple sau plictisitoare ar părea zilele (care nu sunt nesfârșite) ... avem suficient timp și trebuie să ne acordăm timp pentru noi! Trebuie să facem acest lucru, tocmai ca să devenim mai puternici emoțional și să nu lăsăm perioadele dificile să ne afecteze atât de tare, încât să ne pierdim această resursă atât de importantă ... încât să nu ne pierdem timpul. Stresul, duce la și mai mult stres, iar presiunea pe care o exercităm asupra noastră, inclusiv atunci când nu putem ... tot stres este.

Dacă nu m-aș fi neglijat din N puncte de vedere în această perioadă, ieri nu aș fi avut acele stări, acele gânduri care nu-mi puteau da pace. Dacă nu m-aș fi neglijat pe mine, pe iubita mea și nu aș fi neglijat pisicii, concentrându-mi toată atenția, energia și timpul pe ceva ce oricum nu puteam face din simplul fapt că nu am avut capacitatea mintală necesară în perioada asta, atunci mi-ar fi fost mult mai ușor și, cel mai probabil, aș fi depășit de mult aceste stări.

	Ori de câte ori vom avea o perioadă dificilă în viață sau ne vom simți mai „slăbiți”, vom putea trece mult mai ușor și mai rapid peste acestea dacă ... le vom accepta! 

Ceea ce eu nu am făcut ...

• „NU POT să mă odihnesc fiindcă am de editat ...”

• „NU POT să citesc o pagină din carte fiindcă am de terminat cursul ...”

• „NU POT medita 5 minute pe canapea fiindcă am de scris textul la care mă chinui de 4 zile ...”

• „NU POT să-ți ofer 5 minute din viața mea ție și pisicilor ca să ne încărcăm emoțional cu toții, fiindcă eu stau în fața unui laptop stresat și cu capul complet gol și plin de nimicuri în același timp ...”

EXERCIȚIU: eliminați cuvântul „nu” de la începutul fiecărei propoziții și modificați propoziția exact așa cum vă doriți voi după cuvântul „fiindcă”. Exemplu: „Pot să mă odihnesc fiindcă am muncit mult săptămâna asta, merit o pauză!” - vedeți ce iese și vă aștept comentariile. 💬

Practic, nu am putut face nimic altceva ce m-ar fi putut ajuta să mă detașez, să-mi ofer acea pauză de care aveam nevoie, fiindcă am pus presiunea unor termene limită pe care nimeni și nimic nu mi le-a impus, în loc să văd lucrurile dintr-o cu totul și cu totul altă perspectivă. Tot timpul mi-am spus ... „Nu am timp de pierdut cu pauze fiindcă timpul meu este foarte limitat ... Mă odihnesc altă dată!”

Așadar, am ajuns la capătul puterilor ieri. După două săptămâni de tras de mine, m-am trezit că nu am avut niciun rezultat profesional, emoțional, și nici proiectul „O educație utilă” nu a avut nimic de câștigat ... De ce? Chiar nu mai știu să pun frână? Chiar totul trebuie și poate să se întâmple „acum”? De multe ori, punem această presiune imensă pe umerii noștri fără să ne dăm seama ... presiune care poate duce la episoade de instabilitate emoțională, fizică sau mintală ... episoade care pot dura săptămâni, luni sau chiar ani!

Atât de ușor putem cădea într-o depresie, dacă nu ne oferim fie și 5 minute pe zi nouă înșine și celor dragi.

Atât de ușor putem cădea într-o depresie, dacă tragem de noi atunci când nu merge, presați fiind de „termene limită” imaginare.

Atât de ușor putem cădea într-o depresie, dacă nu învățăm să ne deconectăm din când în când!

Așadar, în loc să mă odihnesc atunci când am avut nevoie, am tras de mine ca să-mi termin proiectele, în condițiile în care nu aveam ce oferi și, ghiciți ce? Nu am făcut nimic concret, nimic care să se ridice la standardele pe care le-am setat atunci când am pornit pe acest drum și nici nu mi-am reîncărcat bateriile, doar fiindcă ...

nu am acceptat că am nevoie de pauze din când în când, fie ele și de 
5 minute ...

Acestea fiind spuse, cursul de nutriție va fi gata doar atunci când voi fi pe deplin mulțumit de el, la fel și viitorul clip. Mă simt ceva mai bine acum și mă pot reapuca de treabă. Simt cum ies din nou cuvintele din mine (de aceea acest articol este atât de lung, deși intenționam să scriu doar câteva cuvinte). Simt că ceea ce urmează să fac îi va fi de folos cuiva, undeva ... cândva, iar asta mă motivează!

---

	Totuși, am rămas cu o lecție din aceste două săptămâni ... 
Am învățat să-mi ascult corpul și sufletul din când în când, iar când acestea au nevoie de o pauză ... le voi oferi o pauză!

---

Mi-a mai rămas un singur gând pentru acest articol, gând, care este mai degrabă o întrebare pentru voi:

Atunci când veți trece printr-o perioadă dificilă în care lucrurile nu se vor lega și veți fi obosiți fizic și psihic ... ori veți trage de voi ca să terminați acel „ceva” (care nu are cum să iasă bine dacă voi nu sunteți bine) ... ce veți face?

O alegere cât o vacanță sau cât un chin ...

Veți trage de voi în continuare, ca mai apoi să vă blamați că „nu sunteți buni de nimic”, sau vă veți lua o pauză, ascultându-vă corpul și sufletul, ca mai apoi să vă puteți continua proiectele și viețile cu forțe proaspete și cu zâmbetul pe buze?

Eu deja știu ce voi alege data viitoare! 🙃

Să aveți spor în toate. 🫡

↓Un mic spoiler din cursul de nutriție↓